Probabil ca multi dintre dumneavoastra ati avut macar odata in viata o
experienta paranormala care va marcat si cu siguranta aceia dintre
dumneavoastra cred in spirite. Mi-am propus sa adun o serie de astfel de
intamplari gasite de mine pe internet.
Dantelina : Buna.Am sa va impartasesc si voua o intamplare cel putin
ciudata,din punctul meu de vedere,daca nu chiar paranormala.Probabil
daca mi`ar fi fost povestita de cineva strain mi s`ar fi parut mai putin
credibila insa mi`a fost relatata de chiar unul bunicul meu,unul din
personajele principale ale intamplarii.
Acesta,locuind la tara avea undeva intr`o zona pustie,inconjurata doar
de pasuni,un conac cu un mic staul pentru oi,unde acestea erau tinute
atat in anotimpurile calduroase cat si iarna.Ajungand intr`o seara la
conac,bunicul a gasit inauntru un pisoi ce statea tolanit pe pat.Nu a
stiut de unde a venit fiindca in apropiere nu se mai afla nicio
casa,insa l`a lasat sa stea acolo.Intamplarea se repeta seara de seara
pisoiului placandu`i se pare atmosfera dinauntrul conacului,o atmosfera
incalzita de soba batraneasca cu horn.Bunicului nu i se mai parea nimic
ciudat insa ceva a schimbat firul actiunii.Aflandu`se acasa si nu la
conac,bunicul s`a intalnit cu un vecin care a inceput sa`l agaseze
deoarece doarme cu “Meteleauca”in conac.Acesta i`a cerut detalii
vecinului,afland ca acest pisoi este poreclit “Meteleauca”si este de
fapt strigoiul unui om rau din zona care a decedat.Speriat,primul lucru
pe care l`a facut bunicul ajungand la conac a fost acela de a scoate
pisoiul afara.Insa acesta nu se lasa dus “cu una,cu doua”!Astfel ca
revenea oric de cate ori bunicul il scotea afara din conac.Nemaistiind
ce sa faca sa scape de strigoiul inoportun,bunicul l`a luat in brate
sa`l arunce cainilor.In momentul in care l`a cuprins,pisoiul s`a facut
asemenea unui ghem,ca si cum nu ar fi avut oase si i`a scapat din brate
bunicului meu.A fugit in pod insa bunicul avand o pusca de vanatoare la
indemana a tras in el,moment in care pisoiul s`a facut o minge de foc
inundand tot podul cu lumina lui si a disparut.De atunci bunicului nu
i`a mai aparut “Meteleauca”,insa intamplari a mai auzit despre
acesta.Strigoiul,intrupat tot in pisoi s`a dus la mama raposatului al
cui strigoi era.Batrana,aplecata la vatra sa faca paine a vazut in pod
pisoiul si i`a strigat sa ii lase in pace sa se duca sa se odihneasca pe
lumea celalata,iar strigoiul nervos i`a aruncat batranei cu o caramida
in cap.Cam atat am avut sa va povestesc.
Mankind : Povestea mea este un pic mai lunga. sper ca o sa aveti
rabdare sa o parcurgeti. ea mi-a fost povestita de mama mea, care o stie
de la mama ei. subiectul este real, romantarea povestii imi apartine in
exclusivitate.
Se intampla acum multe veri, intr-un satuc mic din inima Baraganului.
parintii mei erau deja oraseni cu acte in regula de cativa ani, insa se
mai reintorceau din cand in cand pe meleagurile natale sa-si vada
parintii mai batrani cu inca un an. putine lucruri cu adevarat notabile
se intamplau in acel satuc uitat de lume. cateodata parea uitat chiar si
de locuitorii care isi petreceau zilele in sanul acelor granite
imaginare. si totusi…in acea vara calda, ceva a tulburat linistea acelui
satuc.
tot timpul mi s-a parut curios faptul ca oamenii batrani vorbesc despre
altii, cel mai probabil de aceeasi etate, folosind cuvinte precum “baba”
sau “mosul”. aici nu era o exceptie. toti batranii din sat o cunosteau
pe baba Rada, de parca ea ar fi fost baba inca de pe vremea copilariei
lor. Rada isi pierduse barbatul in razboi si se zice ca desi era o
femeie inca frumoasa la vremea respectiva, nici o promisiune venita din
partea barbatilor care o curtau nu a reusit sa o induplece sa renunute
la hainele vaduvite. probabil ca din momentul in care ultimul petitor a
facut cale intoarsa, Rada Codana a fost inlocuita de catre Baba Rada.
abia se luasera cand sotul ei a pornit la razboi, astfel incat
dragostea lor nu a fost binecuvantata cu un copil. rada a ramas singura
si s-a izolat de prietene si mai tarziu de rude. dupa ce a imbatranit, a
fost data complet uitarii, mai ales ca noi si noi generatii de tineri
se ridicau de dincolo de gardurile caselor lor, umpland ulitele cu
chicote si rasete. doar batranii isi mai aminteau povestea ei trista,
iar tinerii o luau drept vrajitoare si ocoleau cu grija casa ei.
probabil ca si batranii ar fi uitat complet de ea, daca nu ar mai fi
aparut din cand in cand pe ulita, de obicei noaptea, invaluita in
straiele negre…si daca nu avea sa se intample curand ceva cu adevarat
straniu.
primavara, care simbolizeaza renasterea, revenirea naturii a viata,
si, in general, este asociata cu o seama de sentimente pozitive, acea
primavara din acel an nu a adus in satul din Baragan decat iz de moarte.
prima data s-a imbolnavit Petre, un tanar de numai 27 de ani. deodata a
cazut la pat , iar intr-o luna a trecut in lumea dreptilor fara ca
vreun doctor sa poata da vreun diagnostic clar. dupa o luna de la
moartea lui Petre, a cazut bolnav Ion. si el avea 27 de ani, si el a
murit intr-o luna, fara ca medicii sa stie ce a avut. coincidenta era
ciudata, mai ales ca nici unul dintre cei doi nu era insurat, in ciuda
varstei inaintate, dupa standardele sociale rurale. oamenii din sat au
inceput sa-si dea cu presupusul. teorii erau cu zecile, insa unul dintre
sateni sustinea ca in perioadele in care tinerii se imbolnavisera, Baba
Rada dadea tarcolae caselor lor. nu mai aparea seara pe ulita, in
schimb parea ca sta sa pandeasca pe dupa garduri. nimeni nu a luat in
seama aceasta teorie, de vreme ce erau altele mai demne de interes. luna
urmatoare, tiparul s-a repetat, spre disperarea satenilor, dar mai ales
a lui Marin, cel care se imbolnavise la trei zile dupa ce implinise
varsta de 27 de ani, care il prinsese holtei inca. acelasi drumuri la
medici, ba Marin a ajuns chiar in capitala. nimic de facut pentru el.
si-a dat obstescul sfarsit o luna mai tarziu. in sat era deja mare
fierbere. cei care stateau sa implineasca varsta fatidica sau o
implinisera deja, nu mai stiau prin ce colt de lume sa se ascunda. au
plecat care incotro, la rude sau la prieteni indepartati.
acum, analizand satenii faptele, numai ce se ridica alti doi care
sustin ca au vazut-o pe baba Rada dand tarcoale casei lui Marin, chiar
in perioada in care acesta era suferind. multi dintre cei prezenti erau
prea tineri ca sa cunoasca povestea babei in negru, insa un batran aflat
la sfat, si-a adus aminte de povestea a celei ce fusese odata, cine mai
stie cand, Frumoasa Rada, transformata de tanara in baba. asa a iesit
la iveala faptul ca barbatul ei murise la varsta de 27 de ani, in urma
cu exact 25 de ani.
in dorinta de a da de capat acestei povesti si mai ales, de a opri
sirul deceselor misterioase, satenii aflati la sfat au pornit cu mic cu
mare care casa babei Rada, aflata la capatul satului. ajunsi in fata
portii, acestia au fost mirati de faptul ca nu primisera niciun raspuns
la straigatele lor. vazand ca nu este nimeni care sa le iasa in
intampinare, acestia si-au facut curaj si au intrat in curtea
neingrijita, invadata de buruieni, si apoi in casa. usa de la intrare nu
era inchisa cu cheia, astfel incat a fost suficient sa apese usor pe
clanta pentru a se vedea intrati inauntru.
au patruns in bucatarie, insa aici nu era nimeni. si mai curios,
parea sa nu mai fi fost folosita de mult timp. au mai intrat intr-o
camera saracacioasa, dar nici acolo nu se afla nimeni. asa ca au pornit
catre fundul casei, unde mai exista o camera, care se presupunea a fi
dormitorul. ca si cea de la intrare, usa era inchisa, insa nu cu cheia.
daca ar fi stiut satenii ce imagine urma sa le reveleze deschiderea
acelei usi…baba Rada parea ca doarme pe patul ei de vaduva, mare,
acoperit cu lenjerie alba brodata su cu multe perne albe. parea ireala,
asa cum dormea, in straiele-i negre pe cearceaful de un alb imaculat.
dupa ce s-au apropiat de ea, si-au dat seama ca Rada dormea,
intr-adevar, insa dormea somnul de veci. parea linistita, aproape
frumoasa.
satenii credeau ca au urmat un drum infundat, insa o privire mai
atenta a unuia dintre ei, a scos altceva la iveala. pe lavita aflata la
picioarele patului se aflau o camasa, un pieptene si o palarie neagra.
tatal lui Petru, aflat in incapere, a recunoscut camasa fiului lui, pe
care acesta o primise cadou chiar de la el, atunci cand implinise 27 de
ani. si tatal lui Marin a recunoscut palaria fiului sau pe care o
cumparase tot cu ocazia implinirii acestei varste. stupefiati, au luat
cele trei obiecte si au aratat pieptenele familiei lui Ion, care nu a
stat pe ganduri sa confirme ca obiectul fusese achiizionat de Ion de la
targ, cu putine zile dupa ziua lui.
prin interventia primarului, corpul decedatei a fost trimis catre cea
mai apropiata unitate de medicina legala. rezultatele au intarziat sa
apara, insa satul fierbea. si de aceasta data, nu era de la canicula de
afara. ce cautau obiectele flacailor pe lavita babei? care este legatura
intre varsta la care ii murise barbatul si moartea a trei holtei la
aceeasi varsta? rezultatele autopsiei nu au facut decat sa incurce si
mai tare socotelile. dupa medicii de acolo, femeia murise cu trei luni
in urma. faptul ca arata ca si cum nu ar fi murit deloc, a facut ca mai
multi medici sa examineze corpul. concluzia a fost ca a murit de noarte
buna, iar o posibila explicatie a faptului ca se pastrase atat de bine
era aerul uscat din atmosfera… sau poate ceva din compozitia peretilor
casei? orice explicatie rationala parea pentru sateni o pura fabulatie,
de vreme ce trei oameni o vazusera pe baba Rada dand tarcoale caselor
flacailor, desi ea, oficial, era decedata de trei luni. mai mult decat
atat, obiectele care le apartineau se aflau la ea in casa, pe lavita ei…
pana la urma, corpul a luat drumul spre casa, iar satenii au
inmormantat-o crestineste, sperand ca aventurile ei pe la gardurile
oamenilor sa ia sfarsit aici. de atunci, imbolnavirile misterioase au
luat sfarsit. multi dintre tinerii care s-au refugiat din calea urgiei
nu s-au mai intors in sat, furati de mirajul marilor orase.
iar baba Rada, barbatul ei ucis in lupta, Petru, Ion si Marin, toti au
cazut prada necrutoarei uitari, care, ca o molie perseverenta, mananca
trecerea fiecaruia pe pamant, putini fiind cei care ii scapa. ca
aceasta, invidioasa, a vrut sa nu plece singura pe lumea cealalta,
luandu-si trei barbati ca o recompensa pentru viata de pustnica pe care a
dus-o pe Pamant, nimeni nu stie exact…cert este ca unii, batrani acum,
care luasera parte la aceasta aventura pe vremea cand artrita si alte
boli urate nu le inacreau existenta, inca mai au impresia ca o vad pe
baba Rada plimandu-se zanatica pe aleile pietruite si luminate acum in
clar-obscur ale satului…
Mickey : buna. as dori sa va impartasesc experienta prin care am
trecut eu. poate pt unii nu o sa fie asa scaery dar pe mine m-a marcat.
era acum cativa ani cand aveam eu vreo 12 ani cred. atunci a murit
strabunicul meu. nu am avut nicio frica, nu m-am gandit la moartea lui
ca la o chestie de care sa-mi fie frica. au trecut cateva saptamani de
la inmormantare cand intr-o noapte dormeam in camera care fusese a lui
cu sora si fratele meu in acelasi pat. la un moment dat in toiul noptii
m-am trezit mi s-a parut ca aud niste zgomote. era ca un toiag care se
lovea de podea ( strabunicul meu mergea cu ajutorul toiagului in ultimii
ani de viata). m-am uitat la usa si am simtit cum mi se intensifica
bataile inimii. deja mi se facuse foarte frica, mi-am amintit de el. s-a
deschis usa si a intrat cineva in camera. nu vedeam cine e, deoarece
era foarte intuneric. totusi cand a ajuns in dreptul ferestrei am
recunoscut silueta strabunicului pt ca era lumina de afara, in aceea
noapte era luna plina. s-a oprit putin si apoi si-a continuat drumul
pana in coltul camerei. cand a ajuns acolo am simtit ca nu mai pot de
frica si am tipat tare cat m-au tinut plamanii. nu imi mai amintesc
nimic pret de cateva minute nu stiu ce s-a intamplat cu mine. bunicii
mei au venit in camera, sora si fratele meu s-au trezit si ei. problema e
ca am ramas socata, cateva minute si ma uitam in coltul camerei, la
locul unde se dusese strabunicul meu. mi-au spus ca nu mi-am revenit din
soc pana cand nu mi-au pus in brate o icoana foarte veche, sfintita. de
abia atunci mi-am venit in simtiri.
din acea noapte nu mai stateam singura in nici un loc, permanent trebuia
sa am pe cineva cu mine si noaptea cand dormeam tineam mana pe pieptul
persoanei care dormea cu mine ca sa vad eu ca respira. si imi spusese
cineva de la tara ca atunci cand canta cocosii a treia oara intr-o
noapte, dispar taote spiritele si eu asteptam sa aud cocosii cum canta a
treia oara si de abia atunci puteam sa adorm. a fost o experienta
groaznica cu toate ca acum imi dau seama ca strabunicul meu nu-mi vroia
raul. probabil vroia sa ne mai vada o data pe noi si casa in care
traise..
Talmacita : Am sa va povestesc si eu un eveniment trist din viata
mea, care consider ca a fost paranormal. Mama mea era bolnava de cancer
in stadiu terminal. Locuia intr-o garsoniera, la cateva minute de mers
pe jos. Matusa mea statea cu ea zi si noapte, eu veneam doar cateva ore
pe zi impreuna cu fetita mea, pe atunci in varsta de 3 luni, timp in
care matusa mergea acasa, se schimba si dormea putin. Mama era
semi-constienta, nu mai vorbea, doar gemea de durere. Eu luam fetita in
carucior si stateam langa patul ei. Copilul dormea de cele mai multe
ori, sau se juca in carucior, linistita.
Intr-o zi, dimineata cand urma sa merg la mama am inceput sa aud
niste horcaieli in casa. Am inceput sa strabat camerele in cautarea
sursei zgomotului, dar nu am depistat de unde venea. Am sunat la
garsoniera mamei, sa o intreb pe matusa cand sa vin, dar matusa mi-a
raspuns precipitata”Vino repede, acum si-a dat sufletul“. Deci
horcaielile pe care le auzeam erau poate ale mamei care se stingea??
Intre mine si mama functiona o telepatie formidabila si poate ca de
aceea am auzit aceste gemete.
Am luat repede fetita in carucior si am plecat in viteza acolo. Pe drum
copilul era linistit, dar cand am intrat in casa, pe hol a inceput sa se
agite si sa planga sfasietor, cum nu o mai auzisem niciodata. Nu o
puteam linisti cu niciun chip, urla ca din gura de sarpe, in conditiile
in care cand mersesem acolo in ultimele zile statuse ca un ingeras.
Am sunat la niste vecini pe care ea nu-i vazuse niciodata, dar cand am intrat cu caruciorul in casa lor s-a linistit imediat.
Probabil era spiritul mamei care a speriat-o, un miros specific, nu
stiu, dar ceva a speriat-o si mi se strange sufletul si acum, la 11 ani
de la acele evenimente.
Dupa moartea mamei am si visat-o de cateva ori, iar unul dintre vise a
fost mai ciudat. Dadusem de pomana aproape toate hainele si lucrurile
ei. Pastrasem totusi un costum din stofa grena, care ii statea mamei
foarte bine, dar pe care l-as fi putut purta si eu. Intr-o noapte am
visat-o cu acel costum, apoi iarasi altadata imbracata tot cu el. Nu
stiam ce poate fi. Insa fiindca visul se repeta, i l-am povestit unei
prietene. Aceasta avand mai multa experienta de viata mi-a spus “Mama
iti cere costumul, trebuie sa il dai de pomana”. Asa am facut si
intr-adevar nu am mai visat-o imbracata cu el. Am tinut minte si apoi,
de cate ori aveam un vis care implica haine sau mancare, cumparam
lucrurile respective si le dadeam de pomana. De atunci o visez ra, dar
imi zambeste mereu…sper ca e linistita si multumita.
Sper ca v-am tinut cu sufletul la gura si sper ca si fiecare dintre
voi sa postati cate o intamplare de a voastra care vi s-a parut
paranormala la comme
Beyond the unknown
miercuri, 11 februarie 2015
duminică, 31 octombrie 2010
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Povesti de Halloween
Mi-a placut dintotdeuna obiceiul de a asculta o poveste horror sau de groaza in noaptea de spaime si vraja a Halloween-ului .Desi nu suntem impreuna in aceste clipe magice, voi presupune ca este miezul noptii si stam in jurul unui foc de tabara , lumina monitoarelor aducand cumva cu reflectarile unor reci flacari , si am sa va istorisesc vechi si tulburatoare povesti de Halloween. Deci haideti impreuna sa lasam imaginatia sa zboare peste aceste minuntate povesti pe care vi le voi prezenta.
Fantoma de la miezul noptii
Legenda spune ca orice om care merge in cimitir in mijlocul noptii de Halloween poate vedea fantome dar,cu pretul pierderii propriului suflet
Intr-o astfel de noapte, un grup de prieteni au hotarat sa vada daca legenda era adevarata. Au mers in cimitir, dar unul dintre ei nu a indraznit si a hotarat sa ramana la intrare. Baietii au inceput sa alerge prin cimitir si o buna bucata de timp nu s-a intamplat nimic. La un moment dat, baiatul ramas in afara cimitirului i-a vazut pe ceilalti indreptandu-se spre el cu niste ochi mari si iesiti din orbite.
A inceput sa tipe, iar oamenii care locuiau in apropierea cimitirului l-au auzit si i-au venit in ajutor. Cand au ajuns, baietii erau morti, iar cel care ramasese in afara cimitirului a amutit.
A inceput sa tipe, iar oamenii care locuiau in apropierea cimitirului l-au auzit si i-au venit in ajutor. Cand au ajuns, baietii erau morti, iar cel care ramasese in afara cimitirului a amutit.
Nici pana azi nu sa putut afla ce se intamplat, de fapt, in cimitir in noaptea de Halloween!
Batrana vrajitoare
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o fetita. Ea era ascultatoare si nu iesea niciodata din cuvantul parintilor sai.
Intr-una din zile le-a spus parintilor ei:
- Am auzit multe despre o vrajitoare batrana si-mi doresc foarte mult sa merg sa o vad! Oamenii spun ca are o casa mare si plina de lucruri minunate!
- Vrajitoarea este o batrana vicleana, care savarseste o multime de fapte pagane, daca o sa te duci sa o vezi nu mai esti copilul nostru!, i-au raspuns parintii.]Fetita nu a ascultat cuvintele parintilor si s-a dus sa o vada pe vrajitoare. Batrana a intampinat-o intreband-o de ce este suparata.
Fetita i-a raspuns:
- M-am speriat pentru ca am vazut un om negru in dreptul scarilor casei tale.
- Era un miner, i-a raspuns batrana.
- Apoi am vazut un om verde!
- Era vanatorul, i-a replicat ea.
- A urmat un om rosu, i-a zis fetita!
- Acela era macelarul!
- Dar cel mai mult m-a infricosat, a spus fetita, momentul in care am privit pe fereastra si am vazut o creatura cu o fata ciudata imbracata in hainele tale!
- Asta insemna ca ai vazut adevarata fata a vrajitoarei! Pe tine te-am asteptat timp indelungat pentru a primi lumina de care aveam nevoie!Si spunand acestea, vrajitoarea a preschimbat-o pe fetita intr-un copac si a bagat-o la foc! Dupa ce copacul s-a facut scrum, batrana s-a asezat langa vatra si s-a incalzit spunand:
- Ce bine ma simt! Focul nu a mai fost asa puternic de mult timp!
Intr-una din zile le-a spus parintilor ei:
- Am auzit multe despre o vrajitoare batrana si-mi doresc foarte mult sa merg sa o vad! Oamenii spun ca are o casa mare si plina de lucruri minunate!
- Vrajitoarea este o batrana vicleana, care savarseste o multime de fapte pagane, daca o sa te duci sa o vezi nu mai esti copilul nostru!, i-au raspuns parintii.]
- Am auzit multe despre o vrajitoare batrana si-mi doresc foarte mult sa merg sa o vad! Oamenii spun ca are o casa mare si plina de lucruri minunate!
- Vrajitoarea este o batrana vicleana, care savarseste o multime de fapte pagane, daca o sa te duci sa o vezi nu mai esti copilul nostru!, i-au raspuns parintii.]
Fetita nu a ascultat cuvintele parintilor si s-a dus sa o vada pe vrajitoare. Batrana a intampinat-o intreband-o de ce este suparata.
Fetita i-a raspuns:
- M-am speriat pentru ca am vazut un om negru in dreptul scarilor casei tale.
- Era un miner, i-a raspuns batrana.
- Apoi am vazut un om verde!
- Era vanatorul, i-a replicat ea.
- A urmat un om rosu, i-a zis fetita!
- Acela era macelarul!
- Dar cel mai mult m-a infricosat, a spus fetita, momentul in care am privit pe fereastra si am vazut o creatura cu o fata ciudata imbracata in hainele tale!
- Asta insemna ca ai vazut adevarata fata a vrajitoarei! Pe tine te-am asteptat timp indelungat pentru a primi lumina de care aveam nevoie!
Fetita i-a raspuns:
- M-am speriat pentru ca am vazut un om negru in dreptul scarilor casei tale.
- Era un miner, i-a raspuns batrana.
- Apoi am vazut un om verde!
- Era vanatorul, i-a replicat ea.
- A urmat un om rosu, i-a zis fetita!
- Acela era macelarul!
- Dar cel mai mult m-a infricosat, a spus fetita, momentul in care am privit pe fereastra si am vazut o creatura cu o fata ciudata imbracata in hainele tale!
- Asta insemna ca ai vazut adevarata fata a vrajitoarei! Pe tine te-am asteptat timp indelungat pentru a primi lumina de care aveam nevoie!
Si spunand acestea, vrajitoarea a preschimbat-o pe fetita intr-un copac si a bagat-o la foc! Dupa ce copacul s-a facut scrum, batrana s-a asezat langa vatra si s-a incalzit spunand:
- Ce bine ma simt! Focul nu a mai fost asa puternic de mult timp!
- Ce bine ma simt! Focul nu a mai fost asa puternic de mult timp!
Halloween : Legenda unui dovleac
Unul dintre cele mai populare mituri de Halloween este, in mod sigur, cel legat de felinare sculptate in dovleci, numite de americani “Jack-o-lantern”.
Desigur ca exista si un mit in spatele acestui obiect care trebuie sa fie in fiecare casa in noaptea de Halloween. Acest mit izvoraste dintr-o veche legenda irlandeza, care spune ca a fost odata un fermier batran si avar numit Jack Zgarcitul. Acesta era zgarcit, cartofor si avea un temperament foarte urat.
Se spune ca el a pacalit diavolul sa se catere intr-un copac si apoi l-a prins acolo sculptand o cruce pe trunchiul copacului. Diavolul, infuriat, pentru a se razbuna l-a blestemat pe batranul Jack sa cutreiere pentru totdeauna pamantul, fara sa poata intra vreodata in iad sau in rai.
Singurul lucru pe care i l-a ingaduit diavolul a fost sa poarte cu el un felinar sculptat intr-un dovleac care sa ii lumnineze calea.
Desigur ca exista si un mit in spatele acestui obiect care trebuie sa fie in fiecare casa in noaptea de Halloween. Acest mit izvoraste dintr-o veche legenda irlandeza, care spune ca a fost odata un fermier batran si avar numit Jack Zgarcitul. Acesta era zgarcit, cartofor si avea un temperament foarte urat.
Se spune ca el a pacalit diavolul sa se catere intr-un copac si apoi l-a prins acolo sculptand o cruce pe trunchiul copacului. Diavolul, infuriat, pentru a se razbuna l-a blestemat pe batranul Jack sa cutreiere pentru totdeauna pamantul, fara sa poata intra vreodata in iad sau in rai.
Singurul lucru pe care i l-a ingaduit diavolul a fost sa poarte cu el un felinar sculptat intr-un dovleac care sa ii lumnineze calea.
Prima postare
Woau tare sau ce ! Am ajuns de mi-am facut si eu blog si astfel odata cu aceasta am ajuns in randul ''internautilor'' si ''blogarasilor'' . Pentru inceput as vrea sa va explic in ce consta acest blog si care vor fi temele principale ale acestui blog. Tema principala este aceea a paranormalului si domeniul necunoscutului pe langa diverse multe alte teme . Suna interesant nu ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)